oboseala ce mă cuprinde
înaintea camerei de filmat
şi cuvintele părăsindu-mă
ca într-un basm fiii
pe împăratul bolnav
şi toate aceste mărunţişuri
numai bune de aruncat
preludiul unei seri sunt -
în care locul zilei ce tocmai trecu
e luat de şiruri nesfârşite de oameni.
ei povestesc în mers
despre mici poticniri
şi smulg râsete, râvnind
un insesizabil miracol,
care s-alunge paloarea
orelor stinse. şi o minune
e chiar schimbarea feţelor,
când între două clipe presate –
cum ar atinge la cină
pieptul Domnului, şi ar vedea
de-acolo până departe
moartea şi viaţa – se-apleacă.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu