Apropierea
de Dumnezeu cu un adânc simțământ de pocăință (schimbare a minții, metanoia) are loc pe fondul unei
dispoziții de armonizare cu voia lui Dumnezeu ce integrează în linia melodică a
iconomiei divine momentele de dizarmonie și colaps.
Atonalul
căderii este subsumat unei rezolvări în perspectivă a conflictelor tonale, spre
atenuarea mișcărilor tectonice intenționale și motivaționale dizarmonice, prin
regăsirea unității pe un plan mai profund, sondând prin dorirea inimii după intenționalitatea
spre comuniune și strălucirea dragostei necondiționate ce iradiază din chipul
dumnezeiesc.
Sunt
momente în care îndreptățirile și justificările tale constituie o frână ce-ți
poate bloca și anihila orice șansă de înaintare, de depășire a limitărilor
proprii, de ieșire din fundătura stagnării, a plafonării, a stenozei
spirituale.
De
aceea e nevoie ca, fie și pentru răstimpul unei respirații spirituale, să lași
deoparte toată dreptatea pentru a face loc dragostei, singura care te poate
ajuta să treci peste stavilele vieții, fără să apeși pe frâna resentimentului,
fără să îngustezi dramatic perspectiva asupra vieții prin lentila
justificărilor sau îndreptățirilor egoiste.
Florin Caragiu
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu