Teama
și mâhnirea că nu ești iubit constituie una dintre cele mai redutabile
declanșatoare de blocaje și reacții adverse în calea sporirii spirituale.
De
aceea, rugăciunea ce adâncește în inima omului simțământul că este el însuși
împreună cu tot ce există opera iubirii lui Dumnezeu, încredințarea că este
cuprins în dragostea lui Dumnezeu care îi poartă de grijă în orice împrejurare,
este cel mai bun antidot la această otrăvire lentă prin neîncredere, prin
frustrarea de a fi neiubit.
Simțirea
înțelegătoare a iubirii lui Dumnezeu generează ca o reacție în lanț încrederea
în afecțiunea celor din jur, prețuirea și recunoștința față de gesturile lor
prietenoase, oricât de mărunte, ce sunt trecute cu vederea de o logică a
prestigiosului proprie atitudinii marcate de frustrări a orgoliului rănit.
Ne
amintim aici de o surprinzătoare definiție a smereniei întâlnită în literatura
patristică: Smerenia e sentimentul că
ești iubit.
Pentru
a-ți stimula smerenia este nevoie să renunți la auto-suficiența părților tale
dezvoltate, la orgoliul de a te vedea situat mai presus de lumea obișnuită,
date fiind înzestrările și realizările tale, sau fie și numai potențialul tău
superior. Cercetează laturile mai puțin dezvoltate ale personalității tale și
vei vedea că mai ai încă multe de învățat de la oamenii obișnuiți, că o
atitudine smerită, deschisă, comunicativă, te poate ajuta să-ți întregești
personalitatea, întrucât în orice dialog sincer, iubitor, are loc în mod tainic
o comunicare a însușirilor și o probare de sine, care face ca fiecare dintre
subiecții comunicării să se îmbogățească, într-o anume măsură, cu virtuțile
celuilalt, și de asemenea, să corecteze greșelile proprii.
Și
numai participarea la o comuniune de iubire ne poate apropia de măsura
desăvârșirii, de statura omlui universal – alipit Trupului lui Hristos cel în
chip dumnezeiesc universal – ajutându-ne să lăsăm în urmă paradigma omului
hiperdezvoltat în mod unilateral.
Oricât
de dezvoltată ar fi în anumite laturi ale sale, o personalitate suferă de o
insuficiență fundamentală dacă nu se împărtășește de plinătatea dragostei.
Dragostea mișcată de harul Sfântului Duh scoate din adânc chipul iconic al
personalității, pecetea dumnezeiască întru care strălucesc toate virtuțile,
asemenea unei corole de minuni sau unui curcubeu multicolor.
Florin
Caragiu
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu