Câtă vreme ești angajat în ascensiune,
orizontul tău intențional este culmea, însă, paradoxal, în apropierea culmii,
se mută în nevăzut, gândul tău anticipând coborârea, descinderea, întoarcerea (acasă),
integrarea sau asimilarea experienței prin retrăire, întruparea ei în
conștiință, memorie și limbaj.
Tot astfel se întâmplă cu viața omului. Câtă
vreme e în plină putere, angajat cu toate forțele în ascensiunea socială sau
chiar spirituală are în vedere aproape exclusiv culmea, vârful realizărilor,
ținta de atins care se profilează în punctul culminant al existenței sale, însă
pe măsură ce se apropie de acest pisc văzut din ce în ce mai clar și înainte
chiar de a-l atinge, orizontul tău intențional se mută în nevăzut, anticipând
coborârea, declinul puterilor odată cu înaintarea în vârstă, concentrându-se prioritar
pe integrarea și asimilarea experienței de viață și transcendentalizarea ei, cu
alte cuvinte, salvarea ei în orizontul lucrurilor ultime.
La fel se întâmplă în cazul unei descoperiri științifice. Cu cât înaintezi în rezolvarea unei probleme, cu cât precizezi mai clar implicațiile ce decurg din ipotezele de plecare și te apropii de finalizarea demonstrației ce consfințește adevărul unei afirmații științifice, cu atât orizontul tău intențional, până în apropierea momentului decisiv al inspirației finale focalizat pe rezolvarea problemei, angajat cu toate forțele în elucidarea tuturor aspectelor ce conduc la finalizarea demonstrației, orizontul tău intențional, așadar, se extinde în nevăzut, anticipând implicațiile mai largi, generalizările posibile, conexiunile multiple cu alte rezultate din câmpul științific. Ponderea nevăzutului în orizontul intențional crește, astfel, paradoxal, odată cu precizarea tot mai clară a văzutului. Acesta este motivul pentru care clarificările raționale nu epuizează taina, ci deschid orizontul ei.
La fel se întâmplă în cazul unei descoperiri științifice. Cu cât înaintezi în rezolvarea unei probleme, cu cât precizezi mai clar implicațiile ce decurg din ipotezele de plecare și te apropii de finalizarea demonstrației ce consfințește adevărul unei afirmații științifice, cu atât orizontul tău intențional, până în apropierea momentului decisiv al inspirației finale focalizat pe rezolvarea problemei, angajat cu toate forțele în elucidarea tuturor aspectelor ce conduc la finalizarea demonstrației, orizontul tău intențional, așadar, se extinde în nevăzut, anticipând implicațiile mai largi, generalizările posibile, conexiunile multiple cu alte rezultate din câmpul științific. Ponderea nevăzutului în orizontul intențional crește, astfel, paradoxal, odată cu precizarea tot mai clară a văzutului. Acesta este motivul pentru care clarificările raționale nu epuizează taina, ci deschid orizontul ei.
Florin Caragiu
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu