Există
momente fundamentale în destinul unei persoane sau al unui neam când resemnarea
nu implică o fatală renunțare la speranță și la dragostea de viață, ci
dimpotrivă, are conținutul unei re-semnificări a acestora.
Putem
asista la un asemenea moment cathartic în cuprinsul baladei Miorița, în care
vedem cum accidentele unui destin și vicisitudinile sorții nu mai pot afecta
drumul lin și luminos al unei conștiințe ce trece din zodia vremelniciei în
hotarul veșniciei.
Mutația
de perspectivă aduce cu sine un asemenea simțământ al împăcării lăuntrice și al
comuniunii cu natura devenită aidoma unui trup mistic, transfigurat de
strălucirea harului, încât angoasa morții e copleșită de experierea plenară,
mistică, a pregustării din taina unei vieți nebiruite de moarte.
O
asemenea viziune de consistență iconică își găsește încununarea în priveliștea
Adormirii Maicii Domnului, care ne apare ca o mutare de la moarte la viață.
Florin
Caragiu
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu