„Dați
Cezarului ce este al Cezarului și lui Dumnezeu ce este al lui Dumnezeu” nu este
filosofia compromisului, ci tocmai „separarea apelor” ce face cu putință respectarea
dublei apartenențe a omului, la viața lumii și la viața lui Dumnezeu. Datoria
față de lume are nevoie să fie împlinită ca asumare a condiției imanenței cu
tot ceea ce ea implică „afară de păcat”, spre a aduce lumea în mediul
dragostei, din care se revarsă bogăția darului lui Dumnezeu, odată cu lumina
neînserată a transcendenței prezente.
Florin
Caragiu
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu