Condiția
martiriului este una de trecere la limită a așezării lumii pământești actuale.
Urmând înrâuririlor harului divin, sfinții martiri au arătat că menirea omului are
o dimensiune pascală, de hotar sau punte de legătură între cele vremelnice și
cele veșnice. Săgeata timpului arată faptul că lumea e destinată prefacerii,
iar această preschimbare capătă caracteristicile unei înnoiri doar printr-o
răsturnare a cursului entropic al vieții actuale, prin asimilarea sfințeniei
dumnezeiești și rodirea chipului mai presus de fire pecetluit în ființa de
creație. Viețile sfinților au mărturisit despre această luminare tainică a lumii
– cu bătaie până în străfundurile materiei – devenită responsivă prin atingerea
Duhului Sfânt ce iradiază din inima omului îndumnezeit. În orizontul
eshatologic, muțenia și inerția materiei sunt depășite în relația cu omul, a
cărui conștiință poate actualiza prin unirea personală cu Dumnezeu potențialul logosic al formelor
de creație.
Florin
Caragiu
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu