Cartea lui
Iov constituie o imagine a revoltei dreptului în fața nedreptăților istoriei
actuale a lumii. Practic, Iov este lovit din toate părțile, deposedat de tot ce
avea și de cei dragi ai săi și în cele din urmă lăsat pradă suferințelor celor
mai cumplite, fără să știe de ce i se întâmplă toate acestea, fără să înțeleagă
că trece prin proba martiriului spre vădirea credincioșiei sale. Prietenii săi
căutau pricina nenorocirilor în eventualele lui păcate, dar Iov l-a interpelat
pe Dumnezeu din curăția inimii sale, fără să se lepede de El, ci doar
mărturisindu-și durerea inimii pentru îngăduința dumnezeiască ca acele lucruri
să i se întâmple, în pofida vieții lui drepte. Copleșit de inscrutabila
iconomie divină, Iov Îl cheamă pe Dumnezeu la o întâlnire față către față,
anticipând venirea și pătimirea lui Hristos în trup. Și totuși, revolta lui Iov
nu i s-a făcut pricină vrăjmășiei cu Dumnezeu, ca în cazul îngerilor căzuți. Aceasta
pentru că voința, gândirea și simțirea lui au continuat, chiar și bulversate
fiind, să reflecte și să fie guvernate de lumina conștiinței. Revolta minții este
copleșită la Iov, la fel ca în cazul oricărui drept ce se confruntă cu
nedreptățile istoriei, de tinderea nestăvilită spre Dumnezeu a conștiinței, de atracția
chipului dumnezeiesc ce strălucește în adâncul ființei, neocultat de vălurile
patimilor. Înclinând de partea conștiinței, în pofida frământării cugetului, Iov
a binecuvântat numele Domnului, așteptând să primească de la El înțelegerea cea
mai presus de înțelegere. Și, în fond, aceasta e provocarea esențială ce ni se
descoperă în tabloul vieții lui Iov: supunerea minții și a rațiunii față de
conștiință și față de taina dumnezeiască necuprinsă de înțelegerea omenească, în
așteptarea arătării Lui față către față, a prezenței ce va copleși toate pierderile,
lipsurile și neînțelesurile.
Florin
Caragiu
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu