Cât de important este să acoperi
răul cu binele! Uneori se întâmplă ca un om să-ți vrea răul și chiar să caute sau
să apuce să ți-l facă. Dacă reușești să eviți animozitatea și să pui între
paranteze acest rău, cu încredere că fondul bun al persoanei, potențialul său de chip
dumnezeiesc se poate activa la un moment dat și poate copleși răul ce o
stăpânește, poți trăi bucuria unei schimbări a minții (metanoia) din partea sa. De aceea e bine să nu ne obișnuim ca răul
din jur și din noi înșine să ne sară în ochi permanent și să ne rămână în
memorie, împânzind-o, ci prin deprinderea unei vederi a pecetei dumnezeiești pe
ființele create să reușim să punem între paranteze răul (nu fără a acționa
pentru limitarea lui, atunci când ne stă în putință, dar fără a lăsa să
pătrundă înlăuntru starea de războire cu răul ce poate ajunge să ne facă
suspicioși, bănuitori, agresivi, tensionați, irascibili, osânditori și
neiertători, nemilostivi și neîncrezători în binele însuși ce poate copleși
răul) și să lăsăm să lucreze în noi Hristos (Col. 1, 29), având disponibilitatea
de a sesiza mai degrabă și cu prioritate binele, oricât de firav, și de a
stimula sporirea lui cu puterea dragostei.
Florin
Caragiu
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu