Există un
timp al conștiinței, al alegerilor și asimilărilor esențiale, pe care avem
nevoie să-l creem prin rugăciunea și liturghisirea noastră, prin închinarea adusă lui Dumnezeu în tot ceea ce facem, prin starea înaintea
Lui, prin răspunsul dragostei noastre la iubirea Lui creatoare. Dacă prin
exacerbarea grijii lumești ajungem ca reacțiile să ne fie dictate
preponderent de patimi și de diverse interese de moment, anulăm acest timp fără
de care nu putem integra spiritual experiența noastră. Cu alte cuvinte, viața
trăită ni se scurge printre mâini și simțim o împuținare existențială din
pricina risipirii darului dumnezeiesc. De aceea, Sfinții Părinți recomandau
lepădarea grijii lumești, adunarea și liniștirea minții din agitația cotidiană,
astfel încât să regăsim în fiece moment timpul conștiinței, care este totodată
un răgaz al schimbării minții (metanoia), cheie a continuității în binele creatural, dar și a saltului spre cele
dumnezeiești.
Florin
Caragiu
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu