vineri, 2 decembrie 2016

Școala Martiriului (38)


Fiecare confruntare cu o patimă este pe undeva un martiriu, o mărturisire a faptului că iubești pe Dumnezeu și asprimea unui urcuș duhovnicesc mai mult decât acea aparent dulce alunecare pe panta păcatului care în cele din urmă sleiește puterile ființei și dă rodul amar al durerii, frustrării, contrarietății. În plus, dacă memoriile binelui sădite în ființa noastră îi dau o consistență luminoasă, o tărie a afirmării întru chipul dragostei, memoriile răului săvârșit constituie focare explozive ale autodistrugerii, ale estompării până la întunecare a chipului iubirii dumnezeiești pecetluit pe ființa noastră. La ieșirea sa din această lume, aceste memorii ale binelui sau răului constituie zestrea noastră pământească, materialul ce intră cumva în alcătuirea locașului nostru de după moarte. Starea de martiriu este așadar caracterizată de o dispoziție de a înainta contra curentului decadent al lumii, de a suferi greutățile acestei asumări cu bucuria că la capătul drumului ne așteaptă Izvorul de Viață dumnezeiesc și, mai mult, că pe tot parcursul drumului suntem mângâiați și călăuziți de Sfântul Duh.

Florin Caragiu


Niciun comentariu: