Școala Martiriului (37)

Sfinții martiri au trăit cu înfrigurare revelația că „pământul se va umple de cunoştinţa slavei Domnului, întocmai ca apele care acoperă sânul mării” (Avacum 2, 14). În lumina vederii lui Dumnezeu se dezvăluie în întreaga amploare spectacolul naturii ce întrupează contrastul între lucrarea dreptății și cea a milostivirii divine. Natura este întruchipată în gestul ei grandios în fața lucrării dumnezeiești descoperite: „Munţii Te-au văzut şi s-au cutremurat; puhoaie de apă au trecut. Adâncul şi-a slobozit glasul său şi mâinile sale în sus le ridică” (Avacum 3, 10). Paradoxal, odată cu zbuciumul lăuntric la auzul glasului lui Dumnezeu se developează liniștea în fața marii îngrijorări ce umbrește căile nedreptății (Avacum 3, 16-17), pentru că Domnul este tăria ce ne poartă pe culmi (Avacum 3, 19). „Izbucnire de lumină ca la răsărit de soare, raze vii din mâna Lui pornesc!” (Avacum 3, 4).

Florin Caragiu