„Şi
[Iacov] a visat că era o scară, sprijinită pe pământ, iar cu vârful atingea
cerul; iar îngerii lui Dumnezeu se suiau şi se pogorau pe ea. Apoi S-a arătat
Domnul în capul scării şi i-a zis: ‘Eu sunt Domnul, Dumnezeul lui Avraam, tatăl
tău, şi Dumnezeul lui Isaac. Nu te teme! (...) Iată, Eu sunt cu tine şi te voi păzi
în orice cale vei merge’” (Fac. 28, 12-13, 15). Suirea și descinderea îngerilor
însoțește dubla lucrare a harului lui Dumnezeu: pe de o parte pogorârea
dumnezeiască, coborârea lui Dumnezeu la condiția de creație, și pe de alta
transfigurarea zidirii, înălțarea ei la măsura chipului/logosului dumnezeiesc
ce-l poartă în sine, prin părtășia la cele necreate. Creșterea omului în
asemănarea cu Dumnezeu și împărtășirea dumnezeiască implică de asemenea o dublă
lucrare (ascendentă și descendentă) a omului, ce închipuie iconic prin alcătuirea
sa sufletească și trupească o „scară cu două trepte”. Astfel omul, apropiindu-se
de Dumnezeu, se pogoară cu duhul la cele trupești pentru a le activa condiția
euharistică, înălțând astfel cele trupești la măsura duhului, prin lucrarea
harului divin ce pătrunde ființa celui alipit la Trupul înviat al lui Hristos.
Florin
Caragiu
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu