şuieră printre blocuri şarpele de aer
sub cerul pictat în cuţit
aud o fereastră lovită de zid şi-mi spun:
zăpada afară-i mai înaltă decât un stat de om
voi săpa un tunel cu trupul
pe-aici voi pleca
pe-aici vei veni
pe sub cete de lupi argintii aprindem un foc
şi cântăm
deasupra unui soare tăiat ca o copcă în cer
dar dragostea ne trage cu sine înăuntru
şi ne trezim departe
Doamne, cât de departe de strada noastră
ne aşteaptă copilul ghemuit de frig
ochii lui sunt primăvara
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu