faci o omletă şi umpli cu brânză ardei
trandafirul din vază se ofileşte încet
l-ai primit într-o zi geroasă
a fost martor schimbărilor din camera ta
copilul din tine îţi iese pe faţă
te roteşti cu scaunul nou şi asculţi
frânturi de cuvinte intrate pe fereastra deschisă
fire de praf strălucesc pe ochelarii rămaşi la marginea mesei
iarna nu mai are putere să-nchidă pumnii
astepţi noaptea să repeţi gestul
unui îndrăgostit ce-şi uită mâna la piept
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu