stelele ce se-ndepărtează
au nevoie de noi
„fug de omul de ştiinţă”
– o veche glumă – îmi spui,
strecurând în pahar două cuburi de gheaţă
uneori adormim în rugăciune,
drepţi, ca nişte lumânări tot mai lungi,
întinse spre un candelabru ce se roteşte în noapte
căci numele Domnului e flacără ce nu consumă,
ci face lumânarea să crească, plămădind în trupul ei
ceara unor suferinţe învinse de o strălucire
ce ne apropie
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu