pe coasta muntelui stau
sub un acoperiş din pânză de cort
vântul lovit de stânci
suflă peste bulzul fierbinte din palmă
voi mânca acest soare mic
şi voi aştepta răsăritul învelit într-o şubă
scriind cu degetul pe cer un cuvânt
între norii ce se destramă
râul pare un fir dintr-un ghem deşirat
căzut din mâinile mele
ajuns până la tine în inima nopţii
când mă trezesc s-arunc în foc vreascuri
îmbrăţişând
ceea ce nu pot atinge
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu