sâmbătă, 4 februarie 2012

poemul e o insulă




trăiesc pe un pământ nelocuit dintr-o cutie muzicală
nu ştiu dacă flăcări mai sunt în lume azi
sau dacă mâine vocea ta va fi un pod suspendat
sau o ploaie de gheaţă ce lasă în urmă un lunecuş năuc
al privirii prin geamul unui magazin în care pluteşti
între lucruşoare ce-nvie în mâinile tale

copiii aşteaptă să-i înveţi să imite
din blana unor animale fantastice pe un om
ce surâde-n întuneric amintindu-şi de tine
îi vei îmbrăca în hăinuţe noi şi-i vei afla dezlegând
lanţurile de apă ale insulei în care-am iubit

Niciun comentariu: