primăvara se redeschid rănile
nu poţi mânca
pereţii se-nclină şi noaptea-i un clopot
de care tragi să se-audă până departe în inimă
visul trăit cu ochii deschişi
pe stradă un dulău negru te latră
frica lui şi răceala palmelor tale sunt două
farfurii goale pe o masă întinsă sub cer
am întors pagina cărţii
umbra-i s-a-ntors pe trupul tău
lăsând o cruce pictată pe gât
ziua de ieri zboară spre plaja pustie
în care nisipul se-mbată şi tu eşti mai aproape
de Domnul cu o respiraţie
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu