vorbeşti cu mânie contra a ceea ce a rămas
din dragostea ta. dar sufletul tău e în altă parte
aşteptând ceva ce-ntârzie să vină, un anotimp
al deşirării lucrurilor împletite în anii de demult,
pe când vedeai lărgindu-se o tăietură în zid
şi alergai cot la cot cu băieţii cartierului, lăsând
nemişcată bolta cerească. amar e gustul uitării.
întâmplarea care îţi scapă din mână se întoarce
împotrivă, precum însuşi numele tău, căci deşi auzi
o chemare, nu-i dai curs, ci mai abitir loveşti
într-un gong mut. şi gândul tău scoate din el
o mulţime neînduplecată de sunete biciuind
asemenea ploii o cale pustie, însă aproape familiară
pentru felu-i de-a se lăsa bătută, ce-ţi aduce aminte
de lumina în voia căreia, încredinţându-te, speri.
.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu