sunt aici toţi
papu şi maia şi mai câţi alţii
vorbesc despre nămeţii
în care casele se îngroapă lent
trag în piept aerul rece
aducându-mi aminte
de tot ce are să se întâmple
pe masă între bucate
e aruncată o fotografie veche
dincolo de care marea
se aude venind şi plecând
te apropii lăsând în urmă
luna incendiată
umbra chipului tău
peste vinul din carafele transparente
e o poartă întredeschisă
2 comentarii:
Da, imi place poezia aceasta, fara rezerve.
Mulţumesc, Vasile, mă bucur că îţi place.
Trimiteți un comentariu