te văd risipindu-te
ţin în braţe o lume părăsită
încă visând la un cântec care să-i îmblânzească
fiarele
lupta aceasta e o pânză pictată
sfâşiată de crengi
e bucuria ce alunecă pe trepte
şi vede dintr-o dată toată viaţa
aşa răsturnată
înţelegând de ce te-am întâlnit
2 comentarii:
frumos! ce-mi place mie foarte mult la textele tale este această concentrare de idei în nu prea multe cuvinte, felul în care compui imaginile...
am citit cam tot ce-ai publicat tu pe-aici, în ultima vreme.
am timp să recuperez şi ce-a mai rămas!
cu stimă!
Cristina Cîrnicianu
Mulţumesc mult, Cristina, mă bucur că eşti pe-aproape de poeziile mele. Şi eu te citesc cu mult interes!
Trimiteți un comentariu