Dispoziția
autentică a mărturisirii nu este guvernată de o logică a prestigiosului, cum ar
putea să pară, ci de o logică a smeririi sau micșorării de sine iubitoare (Ioan
3, 30), în favoarea punerii în prim-plan a dragostei dumnezeiești. De aceea se
însoțește cu discreția, cu purtarea de grijă față de toate amănuntele vieții și
față de cele mai mici, cu rugăciunea și închinarea săvârșite în taina inimii, cu
o credință probată prin faptele bune săvârșite încât „să nu știe stânga ce face dreapta” (Matei 6, 3),
cu conștiința că mântuirea este un dar de la Dumnezeu (Efes. 2, 8). Dată fiind
alcătuirea iconică a ființei create, suprafirescul unirii cu Dumnezeu este, în
mod paradoxal, chipul regăsirii firescului său autentic.
Florin
Caragiu
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu