Dumnezeu
spune prin gura Proorocului Isaia: „liniştea şi nădejdea sunt vârtutea voastră”
(Isaia 30, 15) și, de asemenea „pacea va fi lucrul dreptăţii, roada dreptăţii
va fi liniştea şi nădejdea în veci de veci” (Isaia 32, 17). „Fă-mi binele
acesta în Domnul; linişteşte inima mea în Hristos!” este rugămintea Sfântului
Apostol Pavel din Epistola sa către Filimon (Fil. 1, 20). Iar romanilor le cere
rugăciunile: „ca să vin la voi cu bucurie prin voia lui
Dumnezeu şi să-mi găsesc liniştea împreună cu voi” (Rom. 15, 32). Iisus Hristos potolește
dezlănțuirea stihiilor creației, atunci când, „sculându-Se, a certat vântul şi
a poruncit mării: Taci! Încetează! Şi vântul s-a potolit şi s-a făcut linişte
mare” (Marcu 4, 39), arătând că taina isihiei dumnezeiești liniștește suspinul,
zbuciumul și tulburarea întregii făpturi. Liniștea sau isihia divină este
semnul întrepătrunderii dintre lucrarea creației și cea a lui Dumnezeu în modul
comuniunii.
Florin
Caragiu
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu