Isihia
este taina pregustării împărăției lui Dumnezeu, care, transcenzând nevoile individuale
firești în direcția activării condiției euharistice a creației și a înaintării
în orizontul fericirilor, „nu este mâncare şi băutură, ci dreptate şi
pace şi bucurie în Duhul Sfânt. Iar cel ce slujeşte lui Hristos, în aceasta
este plăcut lui Dumnezeu şi cinstit de oameni. Drept aceea să urmărim cele ale
păcii şi cele ale zidirii unuia de către altul” (Rom. 17, 19). Sfântul Apostol
Pavel le cere efesenilor să se silească a păzi „unitatea Duhului, întru
legătura păcii” (Efes. 4, 3),
fiind gata a vesti „Evanghelia păcii” (Efes. 6, 15).
Această
dispoziție se naște în acord cu cele mai adânci imbolduri ale firii create, fapt
ce își are expresia în plăcerea și bucuria ce o însoțesc: „Deci, fraţilor,
bucuraţi-vă! Desăvârşiţi-vă, mângâiaţi-vă, fiţi uniţi în cuget, trăiţi în pace
şi Dumnezeul dragostei şi al păcii
va fi cu voi” (II Cor. 13, 11). În fapt, căile înțelepciunii celei după
Dumnezeu, Cel ce „nu este al neorânduielii, ci al păcii” (I Cor. 14, 33), „sunt plăcute şi toate cărările ei sunt
căile păcii” (Pilde 3, 17).
Dumnezeul păcii este izvorul învierii lui Hristos, prin
„sângele
unui testament veşnic” (Evr. 13, 20), sau al iconomiei mântuirii ce ne așază în
orizontul eshatologic: „Însuşi Dumnezeul păcii să vă sfinţească pe voi desăvârşit, şi întreg duhul vostru,
şi sufletul, şi trupul să se păzească, fără de prihană, întru venirea Domnului
nostru Iisus Hristos” (I Tesal. 5, 23).
Florin
Caragiu
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu