Scriptură și Isihasm (15)

Starea de întunecare și reactivitate negativă a psihicului uman se liniștește prin lucrarea virtuților isihiei: „Îmbrăcaţi-vă, dar, ca aleşi ai lui Dumnezeu, sfinţi şi prea iubiţi, cu milostivirile îndurării, cu bunătate, cu smerenie, cu blândeţe, cu îndelungă-răbdare” (Col. 3, 12). Sfântul Apostol Pavel îndeamnă, de asemenea, pe efeseni: „să umblaţi cu vrednicie, după chemarea cu care aţi fost chemaţi, cu toată smerenia şi blândeţea, cu îndelungă-răbdare, îngăduindu-vă unii pe alţii în iubire” (Efes. 4, 1-2). În această stare de spirit se evidențiază cuprinderea reciprocă, organică, între adevăr și iubire, încât „ţinând adevărul, în iubire, să creştem întru toate pentru El, Care este capul – Hristos. Din El, tot trupul bine alcătuit şi bine încheiat, prin toate legăturile care îi dau tărie, îşi săvârşeşte creşterea, potrivit lucrării măsurate fiecăruia din mădulare, şi se zideşte întru dragoste” (Efes. 4, 15-16). Unul din efectele cugetului pătimaș este de a întreține o stare de fond reziduală ce tulbură activitatea conștiinței, împiedicând să se manifeste atât discernământul, cât și voința de alipire la bine. Reactivitatea negativă a psihicului împiedică activarea potențelor de chip ale ființei, a condiției sale euharistice, și tocmai de aceea, eliberându-ne de acest fond parazitar, ne regăsim capacitatea de prefacere a ființei create după asemănarea dumnezeiască: „Cât despre noi, cetatea noastră este în ceruri, de unde şi aşteptăm Mântuitor, pe Domnul Iisus Hristos, Care va schimba la înfăţişare trupul smereniei noastre ca să fie asemenea trupului slavei Sale” (Filip. 3, 20-21).

Florin Caragiu