Taina
experierii întâlnirii cu Dumnezeu preschimbă în mod profund mintea umană,
ajutând-o să înțeleagă cursul frământat al vremelniciei în lumina realităților
veșnice: „Cu adevărat, am vorbit fără să înţeleg despre lucruri prea minunate
pentru mine şi nu ştiam. (...) Din spusele unora şi altora auzisem despre Tine,
dar acum ochiul meu Te-a văzut” (Iov 42, 3, 5). Vederea de taină a lui Dumnezeu
face posibilă aderența lăuntrică la bine, întrucât „cel ce face
bine din Dumnezeu este; cel ce
face rău n-a văzut pe Dumnezeu” (III Ioan 1, 11). În modul ei paradoxal de cuprindere a
unei realități negrăite, vederea lui Dumnezeu își are expresia fidelă în acea
iubire prin care „Dumnezeu
rămâne întru noi şi dragostea Lui în noi este desăvârşită” (I Ioan 4, 12).
Florin
Caragiu
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu