Buna
Vestire a Nașterii Domnului a fost adusă Sfintei Fecioare Maria de Sfântul
Arhanghel Gavriil, care i-a spus: „Duhul
Sfânt Se va pogorî peste tine şi puterea Celui Preaînalt te va umbri” (Luca 1,
35). Mergând apoi în vizită la Elisabeta, pruncul Ioan Botezătorul a săltat în
pântecele aceleia la închinarea Mariei, şi „Elisabeta
s-a umplut de Duh Sfânt” (Luca 1, 40-41), fericind-o pe Maica Domnului și
binecuvântând-o pe ea și rodul pântecelui ei. „Şi
a zis Maria: Măreşte sufletul meu pe Domnul. Şi s-a bucurat duhul meu de
Dumnezeu, Mântuitorul meu, că a căutat spre smerenia roabei Sale” (Luca 1,
46-48).
Smerenia
e „locul” sălășluirii lui Dumnezeu în
creație, drept care icoana Maicii Domnului cu Pruncul Iisus în brațe a fost
privită de sfinții părinți ai Bisericii drept poarta de acces în taina
dumnezeieștii isihii. Sfântul Maxim Cavsocalivitul, rugându-se cu lacrimi
Maicii Domnului înaintea icoanei sale, îi povestește sfântului Grigorie
Sinaitul: „cum sărutam cu dor sfânta ei
icoană, îndată am simțit în pieptul meu o căldură și o flacără ce venea din sfânta
icoană, care nu mă ardea, ci mă răcorea și îndulcea și aducea în sufletul meu o
mare străpungere a inimii. De atunci, părinte, a început inima mea să zică înăuntrul
ei rugăciunea și mintea mea să se îndulcească de pomenirea lui Iisus al meu și
a Născătoarei de Dumnezeu și să fie totdeauna cu pomenirea lor. și, din acel
timp, n-a mai lipsit rugăciunea din inima mea. Iartă-mă!”.
Florin Caragiu
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu