am văzut oameni care bat
şipci
peste uşile şi ferestrele unei case,
crezând că răul e înăuntru şi ei afară.
şi bat cale de o zi
s-ajungă departe îndeajuns de-acel loc.
iar dimineaţa, când trag perdelele
şi deschid geamurile,
întinzându-şi trupul la soare,
li se citeşte pe faţă o spaimă nelămurită
şi o panică îi ia în stăpânire fără de veste.
şi îndată îşi strâng lucrurile,
părăsind acel popas,
şi fug –
ca dinaintea Domnului fug –
îndreptăţindu-şi nedragostea.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu