citeşti pe o bancă în parc,
ascunsă-ntre crengile lăsate.
îţi întorci faţa de la masa de lemn,
pe care tronează o carte voluminoasă,
şi cu piciorul desculţ faci o moviliţă de frunze.
pielea ta luminează acest colţ singuratic,
în care întâmplările unor alte fiinţe
şi vremuri intră în tine, ca într-un port
pregătit de război. dai pagina, cu senzaţia
că o ţeavă de tun cu o ghiulea lucioasă
sunt îndreptate spre tine, şi nu rămâne
decât să te-ndepărtezi, într-o clipă,
de locul unde vulturii se adună.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu