o furtună violentă se-abate
peste staţia de benzină.
te bate gândul să ieşi afară,
să speli o găleată şi s-o umpli
la cişmeaua din marginea drumului,
dar ceva te opreşte în loc.
o migdală
în care sâmburele se-opinteşte
e inima ta: se roagă de la sine,
fără să fi făcut nimic pentru asta.
nu poţi face un pas,
până când
un trăsnet lipeşte pe retină
imaginea unui copac în flăcări,
în calea pe unde voiai
– cu tot dinadinsul – să treci
înainte de-a o lua spre casă,
la sfârşitul unei zile de muncă.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu