– spune-mi ceva,
două cuvinte
să-mi pun la inimă atele.
crac, face,
şi se umflă. iar eu, făcut pilaf,
sunt umflatul. şi totul e bine
la capătul mlaştinii.
o gumă şterge stuful
în care caut veriga lipsă,
apoi mă şterge şi pe mine,
de la picioare până sus.
şi iar mă desenează
creionul
în vârful unui mesteacăn,
pe care, cât ai clipi, îl şterge
radiera,
dar nu e nimic dedesubt
unde să cad.
– m-ai pus pe foaia asta
şi nu semăn cu mine,
şterge-mă.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu