sprijinindu-şi cu o mână capul,
stareţul Neonil e entuziast ca un tânăr
când vede racla sfântului Calinic
şi de la pridvor ia cuvântul:
„doi tineri monahi vorbeau mult.
bătrânului lor i se-arătau
cuvinte-ale lor înscrise
pe o foaie de un duh nevăzut,
dar la despărţire
îşi ziceau unul altuia: iartă-mă,
şi deodată foaia era, din nou, albă”.
avva povesteşte apoi despre ierarhul
care a visat să fie la Frăsinei
un rai de nevoinţă şi, văzând aici
„cele bune, dar şi pe cele rele”,
a pus hotare unui mic athos.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu