neîncrederea celui de-aproape
sapă o groapă în care cazi, zi de zi,
cu faţa la cerul primitor ca o mamă.
zidul zgâriat cu vorbe de ură
e un soare negru, răzuit
de pe tălpile lucrătorilor la asfalt.
frumuseţea are canini lucitori.
din muşcătura ei ies flori de sânge
pentru costumul de bal
cu care te-arunci în apele reci,
să prinzi un copil părăsit într-un coş.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu