Sfinții Martiri ne-au arătat
esența milosteniei, care stă în a deschide inimii porțile împărăției cerurilor.
În pragul martiriului său, plin de Duh Sfânt, Întâiul Mucenic, Apostolul
Ștefan, a văzut cerurile deschise și pe Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu stând
de-a dreapta Tatălui. Mărturisirea aducătoare de moarte a Arhidiaconului Ștefan
a fost în același timp pentru întreaga lume un dar neprețuit al revelației
Vieții în plenitudinea ei dumnezeiască. Mulți martiri au făcut înainte de
martiriul lor preabogate daruri săracilor, împărțindu-și averile. Milostenia lor
ne arată mai multe lucruri: întâi de toate, faptul că avem totul de la Dumnezeu
în dar și rodirea cea mai bogată a unui dar stă în împărtășirea lui. Apoi, dacă
esența lumii este de a fi dar menit împărtășirii, avem o teribilă nevoie de a
regăsi simțământul tainei, dincolo de orice raționalizări posibile ale înțelesurilor
lumii. În al treilea rând, ajungem să simțim întemeierea tainei lumii în ceva
negrăit de adânc, care este taina lui Dumnezeu. Taina dumnezeiască are însă
consistența vieții Treimice, a bogăției dragostei între Tatăl, Fiul și Duhul
Sfânt, ale cărei raze risipesc întunericul căderii și ne fac să ne întrezărim
propriul chip, creat ca o icoană a celui dumnezeiesc. Milostenia pune în
lumină astfel pe de o parte smerenia, faptul că nimic nu ne aparține în sens
propriu și că suntem iconomi ai darului lui Dumnezeu, existând prin dragostea
Lui și atârnând de ea, și pe de altă parte menirea condiției umane, creată în
taina filiației, destinată părtășiei la iubirea Sfintei Treimi.
Florin
Caragiu
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu