Vedem
în viețile sfinților martiri că acțiunea cea mai distrugătoare a răului nu este
lezarea fizică, ci tulburarea și vătămarea sufletească. Odată ce atenția e
atrasă mai mult de rău decât de bine, sufletul intră în vârtejul căderii. De
asemenea, scormonind prea mult răul nu faci decât să infectezi atmosfera
spirituală, răspândind în jur miasmele sale molipsitoare. Sfinții asceți au
avut experiența unor apariții demonice cu o uriașă desfășurare de forțe menită
să tulbure mintea și să semene groaza. Sunt oameni care urmăresc binele, dar
devin atât de prinși în lupta cu răul, încât pierd din vedere faptul miza
decisivă a binelui împărtășit. Se concentrează atât de mult pe apărarea împotriva
răului și anihilarea lui, încât ajung să-l vadă pretutindeni, multiplicat la
infinit. Devin obsedați de rău, ajung chiar să îl proiecteze peste tot în jur,
să-l imagineze și unde nu este și asta le macină puterile lăuntrice. Important
e să nu te lași atras în această manie obsesivă, realizând că apropierea de
Dumnezeu și alipirea personală de bine, și nu vreun oarecare sistem de apărare
sau contracarare, sunt cele ce risipesc întunericul și toate iluziile și
ispitele răului. Mai mult, alipirea de bine nu stimulează contrarietatea și
poate atrage binele din celălalt, acolo unde există un germene de intenție bună.
Confruntarea personală cu răul nu trebuie să fie o intrare în morișca
antagonismului bine-rău, ci o ridicare deasupra răului, având ca esență
solidaritatea în bine. Să nu lăsăm, așadar, răul să întunece cerul inimii. Să
nu îngăduim ca logica răului, a raportării și reactivității contrare, antagoniste,
să viruseze logica iubirii și a comuniunii. Dreptatea însăși nu are ca mobil fundamental
distrugerea răului, ci solidaritatea în bine, și eventuala întoarcere a răului
în bine. Faptul că dreptatea este mai presus de dualitatea bine-rău și nu este
condiționată de ea este evidențiat de Sfânta Scriptură, când afirmă că potrivit
făgăduințelor lui Dumnezeu așteptăm ceruri
noi şi pământ nou, în care locuieşte dreptatea (II Pt. 3, 13).
Florin
Caragiu
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu