Starea de pregătire pentru
martiriu implică o dublă consistență a atitudinii: în raport cu cele lăuntrice,
precum și cu cele exterioare. Extrovertirea singură e lipsită de forța
interioară necesară depășirii cu bine a încercărilor, slăbiciunii și
suferințelor extreme. Introvertirea, la rândul ei, nu poate susține o atitudine
fermă și coerentă în privința celor exterioare. Urmând modelul vieții sfinților
martiri, ne înțelegem responsabilitatea deopotrivă față de lucrurile exterioare
și față de cele interioare ale noastre. În fapt, ceea ce vindecă ruptura între
interior și exterior este harul lui Dumnezeu, în lumina căruia transpare o
înțelegere iconică asupra vieții în ansamblul ei. În această perspectivă, totul
poartă amprenta Creatorului și a purtării Sale de grijă, toate lucrurile au o
dimensiune iconomică, un sens ce ne orientează spre împlinire întru dragostea
lui Dumnezeu. Realitatea apare atunci ca o icoană vie, pictată pe ambele fețe.
Iar reprezentările și imboldurile noastre interioare și exterioare își recapătă
astfel condiția euharistică de împărtășire reciprocă și comunicare a
însușirilor.
Florin Caragiu
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu