În
încercarea martiriului există două tipuri de curse psihologice, care i-au făcut
pe mulți să piardă cununile nevoinței. Prima dintre ele este fățărnicia
maximalistă. Îți propui un scop nobil sau măreț, pornești pe drumul spre el, dar
nu numai că trădezi acest scop prin faptele tale, ci te porți ca și cum totul
ar sta numai în vorbe, nu și în fapte. Mulți dintre cei atinși de acest
comportament, chiar dacă s-au avântat în a mărturisi despre Adevăr, au clacat
în fața martiriului, lepădându-se de teama chinurilor.
A
doua cursă psihologică e reprezentată de fățărnicia minimalistă. Unii oameni manifestă
un dispreț suveran față de orice idee nobilă sau scop nobil, de teama să nu
cadă în fățărnicia maximalistă. Ei își concentrează energia și atenția pe
faptele ce le stau înainte, refuzând o perspectivă mai cuprinzătoare și o viziune
mai largă care să dea sens vieții lor, evitând tot ceea ce nu e tangibil în mod
imediat. Prin aceasta își refuză sau își îngustează drastic orizontul
înțelegerii, lipsindu-se de motivația înaintării în orizontul desăvârșirii. În
realitate, chiar dacă un scop e greu de atins sau chiar imposibil de atins cu
puterile proprii (să nu uităm, totuși, cuvântul Scripturii că lucruri cu
neputință la om sunt cu putință la Dumnezeu), orientarea spre el și înaintarea
în direcția lui pot fi extrem de benefice, oferind prilejul unor împliniri
remarcabile și chiar realizării de sine pe parcursul drumului lung și anevoios.
De regulă, fățărnicia minimalistă te oprește să faci chiar și un prim pas în
direcția martiriului/mărturisirii.
Florin
Caragiu
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu