sâmbătă, 5 noiembrie 2016

Școala Martiriului (3)



Vedem la sfinții martiri modul în care ei prețuiesc unicul necesar, partea nevăzută a noastră, sufletul. Nici o posesiune, nici un confort, nici o demnitate și nici o cunoștință a lumii nu se compară cu valoarea sufletului infinit potențată de chipul dumnezeiesc. Omul poate pierde orice, câtă vreme sufletul său e lipit de Dumnezeu are încă totul. De aceea el își urmează conștiința sa luminată de har, lăsând în urmă tot ceea ce îl ispitește să aleagă o ușurare echivalentă cu punerea în plan secund (sau între paranteze) a dorinței sale de a fi cu Dumnezeu. Își face cu toate acestea datoria față de lume, dar cu hotar, refuzând să încalce voia divină, reflectată în simțirea înțelegătoare a inimii, în care tronează credința, nădejdea și dragostea. Iubirea sa față de oameni capătă în această perspectivă forma unei purtări de grijă față de sufletul lor, față de menirea și destinul lor în veșnicie. Privirea martirului, căutând spre un aspect al lumii, se extinde dincolo de el în nevăzut, întrezărind finalitatea lucrurilor în gândul lui Dumnezeu. De aceea, consistența eshatologică a intenționalității și vederii asupra lumii este decisivă pentru discernământul și acțiunile sale.

Florin Caragiu



Niciun comentariu: