Nădejdea
sfinților martiri a fost una născută din răbdarea încercărilor, prin care
iubirea lui Dumnezeu s-a vărsat în inimile lor, prin Duhul Sfânt, cel dăruit
lor (Rom. 4, 5). Flacăra nădejdii se păstrează aprinsă prin rugăciune
neîncetată (Lc. 18, 1). Nădejdea nu numai că mângâie și bucură inima, dar
odihnește și trupul (Fapte 2, 26). Trecând prin pătimirea suferințelor,
nădejdea se umple de nemurire (Înț. Sol. 3, 4). Gândul lui Dumnezeu ne dăruiește
viitorul și nădejdea (Ier. 29, 11). Nădejdea e totodată roada dreptății (Isaia
32, 17) și a înțelepciunii (Pilde 24, 14).
Numele și amintirea lui Dumnezeu sunt nădejdea sufletului nostru (Isaia 26, 8).
Nădejdea pusă în Dumnezeu izvorăște pacea inimii (Isaia 26, 3), nădejdea celor
drepți fiind numai bucurie (Pilde 10, 28) ce nu te părăsește în pragul morții (Pilde
11, 7). Nădejdea revarsă de asemenea mila lui Dumnezeu (Ps. 142, 8). Având
rostul de opreliște pentru păcat, legea nu poate desăvârși totuși nimic; aceasta
o poate face doar apropierea de Dumnezeu ce are loc prin nădejde (Evr. 7, 19).
Hristos cel dintru noi este nădejdea slavei (Col. 1, 27), nădejdea tuturor
marginilor pământului (Ps. 64, 6), a tuturor ființelor vii (Eccl. 9, 4). El este Mântuitorul tuturor oamenilor (Tim. 4,
10), care prin învierea Sa ne naște din nou, spre nădejde vie (I Pt. 1, 3).
Fără să te bizui doar pe priceperea ta, ci punându-ți nădejdea în Domnul (Pilde
3, 5), trebuie să acționezi în tot lucrul tău cu nădejde că vei avea parte de
roade (I Cor. 9, 10).
Florin
Caragiu
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu