Vedem
în viețile Sfinților Martiri modul în care au reușit să oprească proliferarea
răului. Esențială în acest scop e rodirea liturgică a vieții, așezarea în gest
iconic. Este, în fapt, o concretizare a condiției umane de hotar, limită sau punte
între creație și Dumnezeu. Starea de martiriu este o stare-limită în care
conștiința omului e sensibilizată față de suferința lumii create, față de nevoia ei
disperată de ajutor dumnezeiesc. Nu poți rezista în limită decât aruncându-ți
toată nădejdea și voia spre Dumnezeu. Înțelegând acest lucru și asimilându-l lăuntric,
realizezi nevoia de susținere a tuturor făpturilor, devii sensibil la
așteptarea și suspinul lor din adânc. Acest simțământ se prezentifică în gestul
de dăruire, în așezarea de sine pe altarul închinării, pe crucea întretăierii,
întâlnirii și împărtășirii între creație și Dumnezeu.
Florin
Caragiu
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu